Naturalizarea oferă posibilitatea de a dobândi cetățenia franceză. Cererile de naturalizare sunt de competența prefecturii din localitatea de reședință a solicitantului.
Cererea de naturalizare
Există mai multe modalități de a deveni francez:
- prin sânge,
- prin pământ, prin căsătorie sau prin naturalizare.
Pentru a deveni cetățean francez prin naturalizare, este necesar să depuneți o cerere și să o trimiteți la o prefectură, dacă locuiți în Franța, sau la consulatul francez, dacă locuiți în străinătate.
Întrucât guvernul dorește să recunoască străinii care s-au implicat în lupta împotriva epidemiei COVID-19, aceștia vor beneficia de o accelerare a dosarelor lor dacă vor face dovada acestui angajament și dacă au reședință legală în Franța de cel puțin 2 ani. Această procedură accelerată este în vigoare până la 21 septembrie 2021.
Naturalizare: străinii care locuiesc în Franța
Pentru aceasta trebuie îndeplinite o serie de condiții. Cele mai importante sunt:
- Solicitantul trebuie să fie major, iar cererea poate fi depusă începând cu vârsta de 17 ani, deși decretul de naturalizare se acordă numai la vârsta majoratului (18 ani). Naturalizarea unui copil minor, care a rămas cetățean străin chiar dacă unul dintre părinții săi a dobândit cetățenia franceză, poate fi solicitată dacă acesta locuiește cu părintele respectiv de cel puțin 5 ani (la data cererii).
- Solicitantul trebuie să locuiască în Franța în momentul semnării decretului de naturalizare, fiind necesară o perioadă minimă de 5 ani de ședere în Franța, cu excepția unor cazuri speciale (refugiat, servicii excepționale în favoarea Franței etc.).
- Solicitantul trebuie să dețină un permis de ședere valabil la momentul depunerii cererii.
- Acesta nu trebuie să fie vizat de un ordin de expulzare sau de o interdicție de prezență pe teritoriul francez.
Odată completat, dosarul solicitantului (formularul Cerfa nr. 12753) trebuie trimis în două exemplare la centrul de naturalizare cel mai apropiat de reședința sa.
De asemenea, în funcție de caz, cererea trebuie depusă la ghișeu sau trimisă prin poștă cu confirmare de primire cu un timbru fiscal de 55 de euro. Lista platformelor specializate în naturalizare este disponibilă pe site-ul web al Ministerului de Interne.
Notă: dacă ambii membri ai unui cuplu doresc să solicite naturalizarea, aceștia trebuie să depună două cereri.
După o verificare administrativă, solicitantul este chemat la un interviu pentru a se verifica integrarea sa în comunitatea franceză. Administrația are apoi la dispoziție 18 luni (maximum) pentru a răspunde la cerere. În cazul în care răspunsul este pozitiv, solicitantul primește o scrisoare prin care este informat cu privire la înscrierea sa în decretul de naturalizare, după publicarea acestuia în Jurnalul Oficial (JO). În cazul unei decizii negative, se poate depune o contestație administrativă la ministrul responsabil de naturalizare, înainte de a se întreprinde orice acțiune în justiție.
Naturalizare: cetățenii străini care locuiesc în afara Franței
Condițiile sunt identice cu cele solicitate în cazul în care cererea ar fi fost depusă pe teritoriul francez. Prin excepție, chiar dacă locuiește în străinătate, solicitantul poate fi naturalizat prin decret, cu condiția să îndeplinească anumite condiții specifice:
- Să exercite o activitate profesională publică sau privată în numele statului francez sau al unei organizații a cărei activitate prezintă un interes deosebit pentru economia sau cultura franceză.
- Să îndeplinească serviciul național sau să fie înrolat într-o formațiune a armatei franceze.
- Să fie voluntar în cadrul serviciului național.
Notă: în străinătate, asimilarea reședinței de care beneficiază unul dintre soți se extinde asupra celuilalt soț și asupra copiilor minori, în cazul în care aceștia locuiesc efectiv împreună.
Condițiile de integrare în comunitatea franceză (antecedente, cunoașterea limbii franceze, moralitatea și absența condamnărilor penale etc.) sunt aceleași ca și în cazul unei proceduri lansate pe teritoriul național.
Cererea de naturalizare se face, de asemenea, prin intermediul formularului 12 753, însoțită de un timbru fiscal de 55 de euro.
Actele publice din străinătate trebuie să fie legalizate (ștampilate de oficiul stării civile sau de Ministerul Afacerilor Externe care a emis documentul).
Atunci când se depune o cerere de naturalizare, se poate solicita francizarea numelor de familie și a prenumelor părinților și copiilor.
Odată ce cererea a fost depusă, administrația are la dispoziție 18 luni (maximum) pentru a răspunde cererii.
În cazul unei decizii negative, solicitantul are la dispoziție 2 luni pentru a depune o contestație administrativă la ministrul responsabil de naturalizare. Acest recurs este o condiție prealabilă obligatorie pentru a putea acționa în justiție.
Diferența dintre naționalitate și naturalizare
Naturalizarea este dobândirea unei naționalități (sau a cetățeniei) de către o persoană care nu o posedă la naștere. Acesta trebuie să dovedească o perioadă minimă de ședere pe teritoriul statului a cărui cetățenie o solicită și să îndeplinească criteriile prevăzute mai sus pentru a obține naturalizarea.
Persoanele care au pierdut cetățenia franceză ca urmare a căsătoriei cu un străin sau a dobândirii prin măsură individuală a unei naționalități străine o pot recupera prin declarație făcută în fața magistratului sau a consulului francez (în cazul în care solicitantul locuiește în străinătate). Această reintegrare este posibilă numai dacă au fost menținute (sau stabilite) legături puternice cu Franța.
Acest lucru nu este valabil pentru persoanele care și-au pierdut cetățenia franceză ca urmare a independenței fostelor teritorii franceze sau ca urmare a decretului de eliberare din legăturile de apartenență.
Sursa: Capital.fr
Pentru a obtine mai multe informatii postati un comentariu.
Pentru a fi la curent cu toate postarile noi alăturați-vă grupului Facebook – Esimplu Franta